Dată: 21.07 – 24.07.2016

Locație: Colinele Transilvaniei

Participanți: 14

Nivel: Inițiere-Mediu

Echipa: Silviu, Bianca, Șerban, Cornel Spiridon.

Fotografii oficiale: Ziua I, Ziua II, Ziua III, Ziua IV.

Foto credit: Șerban Dragomir

Foto Horia Savu: aici

Primul circuit pe Mountain Bike, organizat de noi, am ales să-l facem într-o zonă încărcată de istorie și foarte frumoasă, respectiv, prin Colinele Transilvaniei cu ale sale sate săsești. Această zonă este cam uitată de timp și acesta este un lucru bun, dar în ultimul timp, zona a progresat mult din punct de vedere al turismului și multă lume își dorește să viziteze bisericile fortificate din satele săsești. În plus, cu ajutorul fondurilor europene cateva ONG-uri au pus bazele unor traseu superbe de Montain Bike, prin pădurile aferente acestor sate. Plecând de la aceste premise, am spus, bun, trebuie sa organizăm o tură în această zonă.

Prima tură de mai multe zile cu bicicleta în această zonă, am făcut-o acum 4 ani și de atunci mi-am propus să revin să descopăr mai bine această zonă. Anul acesta am început timpuriu prin aprilie, când cu bagajele pe biciclete am pornit să cunoaștem aceste zone, dar nu înainte să ne informăm despre toate traseele, distanțele, cazările și obiectivele din teren. Apoi în Iunie, încă 4 zile pe bicicletă în zonă și deja lucrurile erau destul de clare. A urmat circuitul efectiv, apoi în August, am petrecut alte zile pe bicicletă prin satele săsești și tot nu pot spune că m-am plictisit. De abia aștept ca în toamna asta și în primavara viitoare să fac recunoașterea traseului pentru la anu. Da, la anu vom avea un alt traseu, nu pentru că cel de anul acesta nu este suficient de frumos, ci pentru că mai sunt zone de descoperit. Dar asta mai încolo..

Prezentare circuit

Este joi, 21 Iulie, 8 dimineața. Parcarea Decathlon, alte dăți liberă la ora asta, devine din ce în ce mai animată. Echipa Silviu Bălan își așteaptă nerăbdătoare participanții la circuit. Un reprezentant Decathlon verifică bicicletele, ca acestea să aibă o stare bună pentru a le pedala pentru următoarele 4 zile. Bianca oferă kitul de participare și explică tuturor care e treaba cu fișa de program care trebuie ținută la indemână, o dată pentru că poți verifica oricând programul circuitului și atracțiile turistice ce urmează să se viziteze și, în plus, pentru că pe ea se vor pune la sfârșitul fiecărei ture stikere cu kilometrii parcurși în fiecare zi. Ușor, ușor toți participanții trec prin etapele de înscriere, verificare biciclete.

 

 

 

 

 

 

 

 

Silviu face o mică prezentare a turei și sunt gata de plecare. Așadar, la 9.15 pornesc la drum 17 bicicliști, cu direcția spre Dopca, unde urma să fie prima cazare.

Prima oprire a fost la Biserica Fortificată din Hărman.

După pauza de alimentare și vizita bisericii, toata lumea continuă să pedaleze cu entuziasm pentru a descoperi noi meleaguri. Este o zi cu mult asfalt în care se caută să se formeze un ritm comun tuturor. În pauzele la ”magazinul din sat” participanții au ocazia să se cunoască mai bine.

Vizităm și Ulmul din Căpeni.

De la Augustin spre Racoș începe aventura pe forestier. Kilometrii nu se mai parcurg așa ușor ca pe asfalt. La Podețul peste Olt gașca face o pauză de alimentare cu corcodușe dulci direct din copac și se mărește un încă un om, pentru că Bianca ne întâmpină din celălalt sens. După aproape 70 km parcurși, urcarea către Vulcanul din Racoș pare să fie partea frumoasă și grea a traseului.

O zonă mai puțin circulată, cu un farmec aparte în care fiecare rămâne cu câte o amintire, pentru că Șerban și Bianca sunt pregătiți să facă poze din toate unghiurile.

 

Ne regrupăm apoi la Lacul de Smarald, unde tentația este mare de a ne răcori, și la Coloanele de Bazalt.

 
După o zi însorită și călduroasă de vară, cel mai așteptat moment pare să fie cel de hidratare la terasa din Racoș, apoi în mai puțin de o oră suntem cu toții la Pensiunea Agroturistică din Dopca. Gazdele ne așteaptă cu țuică din partea casei și masa aproape pusă. Au fost 92 km, preponderent asfalt.  De parcă nu ar fi pedalat toata ziua, terenul de fotbal din spatele casei le face cu ochiul unora, așa că după masă imediat s-au format 2 echipe care și-au consumat și ultimile rezerve de energie pe care le mai aveau pentru prima zi.

Pe seară Silviu ne-a pregătit o prezentare cu informații de bază din lumea Mountainbike-ului. Prezentarea i-a captat atât pe începători cât și pe cei mai experimentați și s-a transformat într-o discuție liberă în care toată lumea este implicată. Bine, toată lumea din cei care mai erau treji la ora aia.

Filmul primei zile.

A doua zi, după un mic dejun tradițional românesc, ungem lanțul bicicletelor și pornim la drum.

Facem o pauză la Biserica Ortodoxă din Bogata Olteană. Pentru unii doar ca să admire peisajul în timp ce pentru alții, Alexandra și Bogdan, pauza devine de fapt o reconfigurare a traseului, cu urechiușa cadrului ruptă, direct spre service-ul cel mai apropiat de biciclete.

Grupul nostru se micșoreaza cu 2 persoane și continuăm pe forestier și puțin pe DN spre Homorod și Rupea.
Vizităm Cetatea Rupea, unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu. Așezată strategic la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice, Cetatea Rupea domină de sus orașul.
Continuăm apoi traseul în același ritm compact spre Viscri, cel mai cunoscut și vizitat sat din România, datorită aportului adus de Prințul Charles, îndrăgostit fiind de aceste meleaguri.Admirăm priveliștea ce se vede în zare peste colinele din Turnul Bisericii Fortificate și apoi traseul nostru se schimbă complet față de cel parcurs până atunci. De aici ni se alătură și Alexandra cu Bogdan, cu bicicleta reparată. Cu o pantă destul de abrupt întâlnim poteca din pădure ce ne face să simțim adrenalina mult așteptată. Astfel, mergem kilometrii întregi prin păduri de diferite tipuri, traversăm pășuni, coline, coborâm serpentine după serpentine și exersăm tehnicile aflate cu o seară înainte de la prezentare.
Din Bunești pe firul râului ajungem imediat în Criț iar după ce traversăm și ultima colină se vede în zare satul Cloașterf. Mulți spun că a fost cea mai frumoasă parte a  traseului din tot circuitul, în ciuda faptului că a fost o zi în care Silviu a ”muncit” la 4 pene așa că pentru el pauzele nici nu s-au simțit.
Cu un stil aparte, specific caselor săsești, casa de oaspeți din Cloașterf ne aștepta cu brațele deschise după 62 km pedalați prin păduri, single-trail-uri și drumuri forestiere. Mâncăm, bem, ne relaxăm, iar pe seara urmează o altă prezentare ținută de Silviu în aer liber. S-a pornit de la idea de a prezenta partea nutrițională necesară în timpul efortului și discuția s-a încheiat cu filmări din taberele trecute la care cu toții ne-am uitat cu entuziasm.

Filmul celei de a doua zile.

Dis de dimineață, a 3-a zi de pedalat se simte destul de greoaie în picioarele și partea dorsală a participanților.

Traseul începe cu o încălzire a tuturor grupelor principale de mușchi, în fața bisericii fortificate din Cloașterf și apoi, cu urcarea unei pante cu înclinație 10%.

Traversăm coline, admirăm peisajul pe coborâre și apoi apare în zare Cetatea Saschiz, cu ale sale ziduri vechi. Foarte rapid ne împărțim în două grupe, cei care nu s-au încălzit deocamdată și cei dornici să descopere locuri noi, și astfel, o parte din noi urcăm spre Cetatea Saschiz.

O drumeție de o jumătate de oră prin pădure, la urcare (ceva mai lungă decât ne-am propus) și 10 minute, la coborâre, printr-o poiană.

Pornim apoi în grup compact spre Sighișoara. Știm că urmează iarăși o porțiune de poteci prin păduri dar, asta nu ne sperie ba chiar spre surprinderea unora, plutonul este condus de Sonia (12 ani) și Delia, care sunt la primele lor ture lungi pe bicicletă.

 

În Sighișoara, facem o bine-meritată pauză de masă și apoi vizităm cetatea la ritm de bicicletă.

Ultima porțiune se parcurge mai ușor fiind de asfalt.

În Laslea ne reâmpărțim. Silviu cu Șerban și Sorin aleg ruta ocolitoare cu ceva diferență de nivel în plus și pornesc spre Mălâncrav pentru a se răcori cu un suc de mere natural.
Ceilalți ajung numai bine la Casa de oaspeți din Roandola. Aici peisajul pare să fie rupt din altă lume, o lume în care timpul a stat în loc, cai pasc liniștiți pe dealuri și pe fundal, în partea stângă e un lac mare plin de pești. După masa de seară ne-a strâns laolaltă un foc mare de tabără.

Aceasta urma să fie ultima seară petrecută împreună. Cu aproximativ 180 km la bord, încărcați cu amintirea peisajelor de nedescris și informații noi despre istoria noastră, decidem ad-hoc să ne spunem fiecare părerea despre această experiență frumoasă trăită până atunci, cu bune și cu rele. Spre surprinderea noastră fiecare părere și impresie a fost sinceră și încărcată de emoții pozitive. Am observat evoluția unora, adaptarea altora la condițiile drumului. Cu greu ne decidem să mergem la somn, mânați de gândul că ultima zi va fi și cea mai lungă dintre toate.
Filmul zilei III

Îată că ajungem și în ultima zi a circuitului. Ne trezit cu o oră mai devreme decât de obicei pentru că planul este să ajungem până la orele 18 în Făgăraș.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne așteaptă aproximativ 100 km de pedalat pe dealuri și coline, preponderant asfalt dar care încep cu o urcare și o coborâre destul de tehnice până în Valchid.

Prima oprire o facem la Biertan, unde avem program de voie pentru aproape o oră.
  
După ce facem turul de onoare al bisericii, unii se relaxează la terasă, alții vizitează fortificația cu ale sale turnuri de apărare și bastioane, monument inclus în Patrimoniul UNESCO.

Urmează apoi un drum lung în care ne încărcăm cu voie bună de la soare și priveliștea ce ne înconjoară.

Laura preia conducerea. Este singura persoană din grup care a închiriat bicicleta ca să ia parte la eveniment și, după primele zile în care s-a adaptat cu bicicletă primită, acum emană mult entuziasm și nu mai simte nici o durere. Abia dacă țin pasul cu ea ceilalți. Uneori Silviu o mai temperează spunându-i că vrem să mergem într-un ritm constant pentru toți, să ajungem cu bine în Făgăraș.

Ultima oprire o facem în Cincu, unde Horia ne învită la o casă foarte primitoare a rudelor lui. Mai întâi facem turul de onoare al bisericii fortificate din Cincu și o poză de grup.

Aici, echipa organizatoare pregătește festivitatea de premiere. Silviu strigă pe rând fiecare participant și îl feicită pentru evoluția și rezultatele avute împreună, oferindu-I o diplomă de participare.

Cum a fost o zi foarte călduroasă majoritatea sunt destul de epuizați dar, cu ultimile puteri pornim apoi spre Cetatea din Făgăraș, locul unde se încheie circuitul. Ultimii kilometrii abia îi simțim, parcă nu ne dorim să ajungem la finalul unei experiențe așa de frumoase. Traseul ne duce pe lângă Olt, direct în Făgăraș. Aici gașca se sparge. Cu toții suntem încântați că am strabătut peste 300 km în 4 zile pe bicicletă și ne simțim mai bogați. În scurt timp apare și dubița care ne transferă înapoi în Brașov, de unde a început totul.

Filmul zilei a patra.

Cu greu ne-am întors spre casele noastre, după 4 zile de poveste, cu noi prieteni și amintiri de  neuitat. Chiar și pentru noi, care mai făcusem tura și avem multe evenimente organizate, ne era greu să ne reîntoarcem la agitația orașului. Am avut parte de oameni speciali în această tură, oameni de care ne-am atașat și probabil vom rămâne prieteni.

Cateva impresii de la participanți:

“Ce a reprezentat pt mine acest circuit?
4 zile unice: 288 km strabatuti cu bicicleta prin colinele minunate ale Transilvaniei, pe asfalt, pe drumuri forestiere, pe carari, prin paduri sau pe dealuri, lucruri deosebite facute impreuna cu oameni extraordinari. Fiind pentru prima data intr-un astfel de circuit, nu am stiut la ce sa ma astept, stiam doar ca imi va fi greu.
A fost greu, dar a fost deosebit de frumos, a fost ceva special pentru mine: locuri absolut superbe, biserici fortificate, vulcani, lacuri, cetati, pensiuni cu oameni prietenosi si ospitalieri, mancare buna, coline si sate sasesti, comori necunoscute pe care le avem chiar aici, langa noi.
Am ajuns si la finish, lucru pe care il speram, dar pe care nu stiam daca il voi realiza cu adevarat. Insa, mai mult decat atat, am ajuns acolo schimbata. Nu mai sunt aceeasi persoana care a plecat ezitand, pe o bicicleta pe care habar nu avea sa o foloseasca, intrebandu-se daca va termina tura. Am fost imbogatita de frumusetea locurilor pe care le-am strabatut, de oamenii extraordinar de prietenosi pe care i-am intalnit (cu bunul simt si intelepciunea oamenilor ce stiu sa se bucure de simplitatea vietii) si nu in ultimul rand, de convietuirea cu colegii de pedalat, care m-au suportat timp de patru zile.
Am fost onorata sa cunosc pe fiecare in parte si sa petrecem timp impreuna pe poteci inguste de padure, la vale sau pe pante abrupte, impingand sau carand uneori bicicleta, prin hartoape, prin noroi, la umbra pomilor sau la magazinele satesti, la un joc de fotbal sau la caldura unui foc de tabara….am ras, am povestit, am mancat, am vizitat, am admirat berzele, am avut dezacorduri, pene, cazaturi, deraioare rupte… lucruri banale, marunte, carora nu le-ai da importanta, dar care cladesc o viata. Un crampei de viata in patru zile. Viata e facuta din lucruri marunte, dar care devin extraordinare pentru ca le-ai facut impreuna cu oameni extraordinari. Mi-am depasit limite, mi-am inlaturat temeri, am invatat sa merg mai departe pentru ca “se poate”, am fost incurajata, sfatuita si ocrotita, am cunoscut oameni deosebiti de la care am avut ce invata. Un timp minunat, posibil datorita unei echipe tinere si entuziaste, cu multa experienta, nivel ridicat de profesionalism, eficienta, daruire si umor. Un timp pentru care voi fi intotdeauna recunoscatoare.”Laura Popa

“O tura extraordinara! Bălan Silviu Constantin sa sti ca eu astept continuarea! Asa cum ai promis….” Horia Savu

Mulțumim frumos celor care ne-au ajutat: Livezile Dobrinoiu, fără de care circuitul nu ar fi fost la fel, Sponser și Gopro România.

Următoarea aventură, Din Deltă la Mare pe bicicletă,

Numai bine!