Povestea Circuitului Colinele Transilvaniei pe bicicletă Ediția a II-a (2017)

afis 7500
Povestea taberei de alergare montană ”Marathon 7500 Tips&Tricks”
July 18, 2017
afis babrunca 3
Povestea taberei de alergare montană din Babarunca, Munții Ciucaș (Ediția a IIIa)
August 10, 2017
Show all

Povestea Circuitului Colinele Transilvaniei pe bicicletă Ediția a II-a (2017)

AFIS COLINELE TRANSILVANIEI

Am început de anul trecut organizarea de evenimente cu bicicleta prin țară, ca parte a proiectului ”Descoperă România pe bicicletă și Carpații pe picioare”. Prima Tabără de MTB a fost în Țara Branului, apoi am continuat cu Circuitul din Colinele Transilvaniei și Circuitul din Delta Dunării.
Anul 2017 l-am inceput cu Circuitul Transalpina și Oltenia de sub Munte și iată, a venit vremea Circuitului Colinele Transilvaniei II sau Colinele Transilvaniei Reloaded (cum îi place lui Horia să îi spună). Traseu a fost complet schimbat față de cel de anul trecut și cu toate astea, deși participanții de anul trecut ar fi zis că a fost cea mai bună variantăprin Colinele Transilvaniei pe bicicletă, am găsit un traseu mai fain, cu poteci amenajate, drumuri forestiere, drumuri de țară prin satele săsești cu casele lor tradiționale și bisericile fortificate, drumuri prin păduri de stejari și câmpii de floarea soarelui.

Dimineața de joi, 20 iulie ne găsește la Sâmbata de Sus, unde ne intâlnim cu participanții. Bianca le oferă kiturile de participare și ultimele informații celor dornici de miscare, voie bună si iubitori de natură. Andrei ne ajuta la ultimele verificari ale bicicletelor, Silviu face o scurta prezentare la ceea ce avea să ne aștepte în cele 4 zile de aventură.

  
Suntem gata în jurul orei 10:30 și plecăm într-un ritm de socializare 22 de bicicliști, spre Seliștat, unde avea sa fie prima cazare. Ne oprim putin în fața Mânăstirii Brâncoveanu și continuăm într-un ritm ușor, pe un drum forestier, unde începem să ne cunoaștem între noi, să ne obișnuim cu ritmul grupului și cu bicicletele.
  
Dupa 10 kilometri ajungem La Vâltori, lângă satul Lisa – un loc unic din zonă și poate chiar din România, unde se păstrează tradiția din anul 1850 – meșteșugul prelucrării lânii cu ajutorul mașinilor de spălat naturale: instalatii formate din coșuri de lemn, ce folosesc forta apei de izvor … ele pot fi vizitate și astăzi. Meșteșugul a fost transmis din generație în generație, iar spălarea covoarelor și a lânii, fiind într-un mod bio – doar cu apă fără detergent și puterea apei în vâltoarea fără curent.
  
După aceasta oprire plecăm mai departe pe o scurta porțiune de asfalt, trecem Oltul și intrăm pe un drumeag de țara spre Gherdeal.


Cum trebuie sa fie memorabil acest circuit, am fost atacați de niște țepi mici dar duri, ai unor plante cărora nu le-a convenit prezența noastră in acea zonă – într-o oră, nu mai putin de 16 pene … unii au scapat, alții au avut doar o roata, iar cei mai norocoși ambele roti.
  
Ajunși în Gherdeal – un sat pustiu, cu doar câțiva locuitori si case abandonate, luăm o gustare, o limonadă și o felie de pepene (mulțumim Biancăi pentru pepene, ea fiind în prima zi cu mașina de asistență) .
După realimentare, pornim pe o porțiune de asfalt în coborâre și apoi o urcare destul de solicitantă, urmată de o coborare și ajungem în Cincu. Facem o scurtă pauză de hidratare și continuăm într-un grup mai restrâns. Sonia și Matei menajându-se pentru următoarele zile, au plecat cu Bianca la cazare. Noi ceilalți am pornit prin baza de antrenament a armatei de la Cincu (a fost destul de palpitant).
 
Terminăm prima zi de pedalat cu o superbă coborâre pe iarbă până la Casa Parohială din Seliștat unde urma să ne cazăm.


Ajungem destul de epuizați de căldură, nu de altceva, ne spalăm bicicletele, facem un duș și luăm cina. Seara se încheie privind filmulețele și pozele din ziua de încalzire și cu un masaj facut de Mihai, pentru relaxarea picioarelor solicitate ale participanților.
   

A doua zi dupa micul dejun și ungerea lanțurilor de la biciclete, începem cu o pauză pentru a vizita Biserica Fortificată din Seliștat, facem o mica încălzire și plecam spre Roandola, într-o formație de 20 de bicicliști – Cosmin și Cornel având o zi liberă de relaxare.

Începem într-un ritm usor prin localitatea Seliștat și întrăm pe un drum de țară, traversând zone de culturi cu floarea soarelui, ale caror flori ne zâmbeau cel puțin la fel de mult pe cat ne bucuram și noi că ne aflam acolo. Ne oprim pentru ca sufletul să ne ajungă din urmă și să ne regrupăm. Facem câteva poze, bem o gură de apă și ne continuăm călătoria pe un drum cu ușoare urcări și coborâri, cu peisaje de poveste printre movile.

  
Ajunși în Noiștat,  facem o pauză de hidratare și realimentare cu pepenele oferit de Andrei, care a preluat mașina de asistență. Apoi trecem prin Iacobeni și continuăm pe un drum forestier ce se transformă mai târziu într-o potecă prin padure, destul de lată. Silviu ne explică cum e bine să abordăm urcările și coborârile, cum se schimbă vitezele, desigur, cu demonstrațiile de rigoare. Nu am scăpat nici astazi fără pene, dar având antrenamentul și experiența acumulată cu o zi înainte, am depășit ușor momentele. Urmăm drumul într-un ritm bun, ne întâlnim cu Andrei care ne-a ieșit în întâmpinare, până ieșim intr-un forestier, unde ne împarțim în doua grupuri: unul care coboară spre Roandola la cazare și celalalt face o mică buclă, vizitând Biserica fortificată din Biertan și Copșa Mare. Cei din tura scurta ajungând înaintea celor care au mers și la Biertan,  pregătesc o palincă si bere rece.

La cina am servit ardei umpluți deliciosi, cu un sos gustos și paste cu varză pentru vegetarieni. Seara a continuat cu o bere rece, un suc de mere –  mere cu sfeclă roșie de la Livezile Dobrinoiu. Ne-am amuzat la filmulețe și pozele de peste zi și ne-am relaxat cu masajele făcute de Mihai. Silviu a cântat la chitară cateva melodii, iar alții au jucat șah și au socializat.

În următoarea zi, după micul dejun, Andrei a susținut un mic atelier de reparat o pană – rezolvându-i pana lui Matei.  Ungem lanțurile, ne încălzim cu toții, facem o poză de grup cu gazdele noastre de la Casa de oaspeți din Roandola și pornim la drum în formulă completă. Prima parte a fost pe asfalt trecând prin Leslea, luăm o gustare în Daneș apoi drumul ne-a dus pe un forestier la Rezervația de stejari  multiseculari din Breite – cei mai norocoși au văzut și căprioare.
  

Coborârea spre Sighișoara a fost pe o potecuță un pic tehnică – unii s-au încumetat să stea pe bicicletă, ceilalți alegând siguranța, au coborât pe lângă. Ajunși în oraș, Matei culege cu cauciucul un cui și face pană. Reparăm pana că deja suntem experți și mergem într-un parc din centrul Sighișoarei unde facem un picnic la umbra copacilor pe iarbă, socializăm asteptând pe ghidul Peter care ne-a impresionat cu poveștile sale. Acesta ce avea sa ne povestească și sa ne plimbe prin cetate, explicându-ne istoria, arhitectura și tradițiile locului, dar și despre Liceul care înca mai pastrează traditia școlii săsești.
  
Pornim mai departe spre Saschiz pe poteca amenajat pentru biciclete.
Mihai și Bianca se întorc în Sighisoara de unde îi recuperează Andrei. E prima tură a Biancăi off-piste, așa că a fost o decizie înțeleptă de a nu continua în acea zi.
   
De aici au continuat cei trei tura urcând în muchie, unde ne-am regrupat cu toții și continuăm spre cetatea Saschiz. Ajungem la cetate în spatele ei, intram printr-o spărtură din zid și facem poza de grup.
Când dăm să ieșim, avem parte de un peisaj de poveste.
 
Urmează o coborâre tehnică și ajungem în sat. Fiind o zi lunga și călduroasă, aveam nevoie de un punct de hidratare și mergem la Casa de pe Deal unde avem parte de o primire cu dulcețuri care mai de care mai îmbietoare, un delicios chec, o cafeluță și liber la fântână. Intre timp, Anca ne-a povestit de tradiționalele dulcețuri facute de ei în casă și cum au îmbinat utilul cu plăcutul.

La o aruncătură de băț era și cazarea Pensiunea Cartref ce avea sa ne găzduiască a treia noapte. După ce am parcat bicicletele, ne-am spălat pe mâini și am luat o delicioasă cina: ciorbiță de legume, gulaș, mămăliguță cu brânză și smântână. Dar stai ca avem și desert: gogoși. Doamne, ce gogoși și cat de multe … de puteam mânca numai gogoși, in seara aceea.
Această seară se prelungește până mai târziu – fiind ultima petrecută împreună în această aventură – la câte o bere, voie bună, zâmbete și râsete dar și savurând minunatele gogoși la filmulețele făcute peste zi, apoi cu filmuletele de la concursurile la care participăm cu mare drag. Mihai continuă refacerea musculaturii celorlalți participanti, pentru ultima zi de pedalat.
 
A patra zi și ultima din acest circuit, începe cu micul dejun luat mai devreme, pentru că ne aștepta o zi lungă de pedalat și apoi drumul spre casă. Mâncăm, facem ultimele reglaje bicicletelor, facem o poză cu gazda primitoare și îi mulțumim pentru toate bunatațile oferite, apoi plecăm ușor la pedalat spre Viscri. Poteca se prezintă foarte bună, cu câteva obstacole naturale din vegetația care s-a extins, urzicile ce ne-au tratat pentru buna circulație sanguină și câțiva copaci cazuți din loc în loc. Mai mergem puțin și ne despărtim in două grupuri: un grup de băieți mai rapizi ce au mers pană in Meșendorf, iar ceilalți într-un ritm mai lejer continuăm spre Viscri. Din când în când, mai facem câte o pauză de hidratare și de regrupare dar și depanarea unei roți.
La intersectia drumului cu Meșendorf , ne întâlnim cu băieții rapizi, ajungând cu toții în același timp de parcă ne vorbisem. Continuăm prin pădure și prin poienile încălzite de razele soarelui, pe superbele poteci ce urcau, coborau și șerpuiau în serpentine, pe minunatele plaiuri.

În Viscri unde ne regrupăm și luăm prânzul la o casă tradițională. După ce mâncăm pe săturate urmează premierea, momentul pe care noi îl numim special, înmănând diplome participanților și ședința foto ce ne va aduce aminte multă vreme de gașca minunată ce am format-o.

O parte vizitează Biserica Fortificată din Viscri, o Biserică ce merită a fi vazută, oferind o panoramă de poveste, privind din pod. Muzica de orgă a acesteia, iți oferă un moment special de reculegere, intr-o arhitectură deosebită.
  
Ne regrupăm și pornim spre destinația finală, în Rupea.

Încărcăm bicicletele și bagajele în dube, mâncăm o felie de pepene și ne luam la revedere de la o parte din participanți, iar ceilalti mergem la Sâmbăta de Sus, unde ne așteptau mașinile personale.

Ne facem fiecare bagajele, ne luam la revedere, cu promisiunea de a ne reîntâlni în celelalte tabere, concursuri sau în sufletul naturii, cum ne place să ne petrecem majoritatea timpului.
Au fost 4 zile încărcate de energie, petrecute într-un grup de oameni minunați cărora le-am împărtășit din experiența noastră de MTB și de la care la rândul nostru, am avut multe de învățat. Ne-am întors spre case, convinși că vom revedea aceste plaiuri mirifice.

Aici puteți urmări filmarea oficială a circuitului!

Urmează Circuitul: Nordul Moldovei pe bicicletă!

Numai bine!

Mihai

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *