Munții Ciucaș ne-au surprins plăcut de fiecare dată.
   

Așa se face că după 2 ediții reușite am păstrat tradiția și am organizat și a treia tabără de alergare montană la Babarunca.

Mulți au așteptat cu nerăbdare această tabără. Unii au ales să vină încă de joi seară (în mini-cantonament), pentru a se putea bucura de natură mai mult timp. Alții au ales să vină de vineri seară sau alții doar la tura de sâmbătă. Indiferent de durată, cu toții am avut scopul comun de a ne bucura de natură și a învăța lucruri noi.

Pentru cei care am venit de joi seara, ziua de vineri a început devreme. După un mic-dejun gustos ne-am pregătit pentru o alergare ”prin zonă”. Facem încălzirea și începem tura cu o urcare pe care Silviu ne-a explicat cum poate fiecare dintre noi să urce cât mai eficient cu cât mai puține resurse consumate. Am continuat urcarea până în Poiana Teslei, unde am avut de ales fie să urcăm direct în Șaua Țigăilor și apoi pe vârf, fie să facem un traseu mai lung și puțin mai  sălbatic cu o coborâre în Valea Dălghiului și apoi un urcuș de aproximativ 1000 metri diferență de nivel până pe Vârful Ciucaș. Răspunsul a venit imediat, toți ne doream traseul mai lung! Așa că am coborât spre Valea Dălghiului. Am facut și un nou atelier, în care am învățat cum să coborâm pe porțiunie mai tehnice și nu numai.

Cu noile informații în minte coborârea a fost un deliciu pentru toți. Odată ajunși în vale am început să urcăm drumul forestier, grăbindu-ne puțin spre răcoarea pădurii. Apoi plini de voie bună am început să urcăm spre Vârful Ciucaș. În Șaua Ciucaș am făcut o pauza mai lungă la umbră și apoi ne-am pregătit de căldura din golul alpin.
Am ajuns și la punctul de belvedere spre Mâna Dracului. Silviu ne-a povestit legenda acesteia și apoi ne-am tot gândit și noi la unele motive bizare pentru care era mâna acolo. Am lăsat și legendele și am plecat spre vârf. În drumul nostru am întâlnit un obstacol natural greu de trecut: afine, multe afine!
   

Cu toții eram însetați așa că am savurat fiecare plăcere mov în parte. Despărțirea de afiniș a fost momentul cel mai dificil de vineri. Totuși am continuat să urcăm până pe vârf. Aici am făcut poza de grup și am plecat la vale cu gândul la afinele lăsate în urmă și la apa care ne așteapta înainte. Am coborât spre Șaua Țigăilor și apoi spre Valea Babarunca. La coborare noi tufișuri de afine ne-au atras ca un magnet și fără să ne dăm seama am ieșit din poteca marcată. Am umplut din nou burțile și ne-am întors în traseu. A urmat coborârea spre Canionul Babarunca. Am năvălit toți la apă când am găsit câteva izvoare la marginea drumului forestier. Am admirat si Cheile Babaruncii și ne-am continuat drumul. Cand am ajuns inapoi la cabana, fără să stăm pe gânduri ne-am hidratat cu un pepene delicios. După ce am stabilit un nou record de viteză la mâncat pepene am facut și stretching-ul de final.

Au început să apară noi participanți în tabără. Așa că Silviu și cu Alex au plecat împreună cu doi prticipanți proaspăt veniți vineri seară la o alergare ușoară, de 6 km, până în Poiana Zănoaga și înapoi.
Ajunși înapoi, ne-am alimentat depozitele de carbohidrați cu o porție sau mai multe de paste gustoase pregătite de mama lui Silviu. Cu o zi superbă în spate, la lăsarea întunericului ne-am concentrat cu toții la prima prezentare teoretică despre alergare montană ținută de Silviu. Am învățat multe lucruri folositoare despre alergare iar după prezentare am fost mai motivați să progresăm și să modificăm ce făceam greșit înainte. Au urmat câteva filmulețe și apoi un somn bine meritat.

Sâmbătă am luat micul dejun și după încălzire am plecat în tură. Am urcat spre Culmea Bratocea prin Poiana Zănoaga. Încă de la începutul urcări am avut un atelier captivant. Caldura a crescut simțitor și parcă afinele, deși foarte bune, nu mai aveau același farmec ca ieri. Ne-am alimentat și cu frăguțe și apoi am continuat urcușul până în muchie unde am decis să ne oprim doar pentru regrupări și să continuăm până la umbră. Așa se face că am ajuns în Șaua Țigăilor și ne-am băgat sub o stâncă la umbră.
A urmat un nou atelier în care am exersat alergarea în cadență și virajele la coborâre. Chiar dacă era o căldură sufocantă a fost distractiv. Aici ne-am despărțit în două grupuri: unii au urcat pe Vârful Ciucaș și au coborât înapoi în șa
     

iar alții au fost la Cabana Ciucas, au băut multă apă, au luat și pentru cei de la tura scurtă, după care au urcat pe varf și au coborât și ei în șa.
   

La coborâre am facut un nou atelier la umbră, unde Silviu ne-a arătat cum să ‘’zburăm pe stânci’’. Am exersat de mai multe ori, după care ne-am continuat coborârea. La izvorul din Poiana Teslei am facut o ultima regrupare iar apoi fiecare s-a grăbit să coboare la pepene. După stretching
și o delicioasă ciorbă de legume și tocăniță de cartofi pregatită cu dragoste de mama lui Silviu,

a urmat și cea de-a doua prezentare teoretică. Chiar dacă unii erau obosiți, prezentarea a reușit să ne țină în priză pe toți. Am învățat mai multe tipuri de antrenament și am aflat cum e bine să ne pregătim pentru o cursă. Cu lecția învățată am plecat apoi la culcare.

Duminică ne-am trezit din nou cu chef de mișcare pe melodia clasică a lui Zdob și Zdub ”Bună dimineața”. Surpriza zilei a constat într-un mic concurs de orientare.

Am tras echipele la sorți și am plecat la 10 minute unii de alții. Am putut vedea posturile pe harta doar cu 3 minute inainte de start. Totul a fost foarte  distractiv și educativ. Iar la final, chiar dacă a existat un clasament, cu toții am fost câștigători!  A urmat premierea.
Fiecare a primit câte un premiu simbolic și o diploma de participare.

În încheiere am mâncat un bulz foarte bun și cu greu am plecat fiecare la casele noastre.

A fost o tabără deosebită! Am învățat să fim mai apropiați de natură și să o prețuim. Din păcate aceasta a fost ultima tabără de alergare din 2017.
Din fericire urmează încă o serie de evenimente frumoase, printre care Festivalul Sport Montan Săcele în perioada 27-29 octombrie și de ce nu, pentru că este vorba tot despre mișcare în natură în perioada 28 septembrie – 1 octombrie vizităm Nordul Moldovei pe bicicletă.

Totuși până la următoarea revedere vă dorim să vă bucurați mereu de natură și să faceți mișcare în locuri noi!

Alex Fazakas