Anul 2013 a fost un an plin pentru mine, a fost un an cu de toate, de la momente de tristete, la momente de extaz, un an cu impliniri, dar si cu dezamagiri. Un an petrecut intre prieteni, in mijlocul naturii. La sfarsit am tras linie si per total a fost un an foarte bun, in care am progresat mult si am invatat multe. Acum a venit timpul sa analizez ce si cum, unde am facut bine, unde am gresit, pentru a nu mai repeta greselile si in 2014.
Realizari:
– 285 000 m diferenta de nivel cumulata in 2013;
– Alergare montana: 2600 km cu 140 000 m diferenta de nivel in 128 de zile;
– Schi de tura: 135 000 m diferenta de nivel, in 111 zile;
– Mountain Bike: 600 km cu 10 000 m diferenta de nivel;
– 26 de concursuri, dintre care 10 schi de tura, 15 alergare montana si unul de mountain bike;
– 10 clasari pe podium la schi de tura si 12 la alergare montana;
– Mont Blanc Fast&Light. Tura rapida pe Mont Blanc singur, in echipament minim (adidasi);
– am organizat impreuna cu CPNT-ul: Brasov Marathon si Marathon 7500;
– impreuna cu Asocitia Sport la Orice Varsta am consolidat Seria Trail Race: Retezat Trail Race, Vertical Trail Race Busteni, Corcova Trail Race si Azuga Trail Race;
– cel mai bun rezultat: Maraton Piatra Craiului, loc III Open, loc II categoria 18-29 ani, timp 3h59min;
– Obiectivul anului indeplinit: castigarea Seriei Carpathian Man.
Partea mai putin frumoasa: doua accidentari, entorsa de gradul doi a gleznei si o taietura urata in genunchi ce a trebuit cusuta.
Sezonul de iarnă
Am început anul cu o săptămană de monitorie în Azuga, dar mai degrabă aș numi-o periodă de cantonament, cu antrenamente zilnice pe pârtiile Sorica și Cazacu, dar și cu ieșiri pe Vârful Urechea și prin golul alpin al Baiului.
După Azuga am revenit înapoi în Postăvaru și când nu faceam pe monitorul ieșeam lânga casă, respectiv în Bunloc. În Bunloc obișnuiam să fac cate 3-4 ture, o tură având 500 m diferență de nivel.
Având deja zeci de mii diferență de nivel în picioare, iată ca a venit și primul concurs, Cupa Muntele Mare, în Băișoara, Apuseni. Acesta a fost un concurs mai de schi fond și destul de neinspirat ales, cu 6 urcări care cumulau în total 900 m. În final am venit pe 2 la categorie, după Tibi Bortoș.
După 2 săptamâni, respectiv pe 2 februarie, a avut loc Cupa Memorială Dorel Jercan și Cosmin Conuț în Zărnești. Între timp am ieșit zilnic ba prin Bunloc, ba de unu singur prin Piatra Mare și de vreo doua ori în Ciucaș.
În Zărnești concursul a fost foarte bine organizat iar traseul tehnic m-a ajutat să pun în valoare tot ce acumulasem pănă în acel moment. Astfel am ieșit pe locul 3 la Open, foarte aproape de locul 2, de Cristi Stotz. Concursul a fost câștigat de Vlad Dobre, proaspăt întors din cantonament din Austria.
Au urmat câteva zile de monitorie în Poiana dar și cu antrenament specific. Apoi am plecat în practică cu cei de la Master la cabana Diham. Aici bine înțeles că mi-am luat schiurile, iar cazarea am făcut-o la cort. Practica se suprapunea cu Cupa Honey Energy din Măgura. Astfl am făcut eu cumva, m-am trezit dis-de-dimineață și cu ajutorul lui Manu, care m-a recuperat din Pâraul Rece, am reușit să ajung la startul acestui concurs.
Faptul că nu am pregătit ca la carte concursul m-a costat, faptul că nu mi-am pregatit corespunzător echipamentul, m-a costat mult în timpul concursului. La final am ieșit pe locul 3 la categorie.
După concurs am revenit la colegii mei de Master în Diham.
În următoare saptămană am participat la Retezat Open Race, concurs pe care l-am caștigat.
Dacă cu o saptamană înainte am parcurs un drum lung până în Retezat, de data asta am parcurs un drum și mai lung pană în Semenic, la concursul Semenic Vertical Race. Aici am făcut un concurs foarte bun și am terminat pe locul 3 la categorie dar și la Open, avându-i în fața pe frații Manea, Silviu și Rareș, care au terminat pe 1 la egalitate.
După Semenic am plecat în Tabara de Iarna CPNT, care a avut loc la Cabana Cuca, Munții Iezer. Aici am petrecut zile minunate alături de Teo, Vlad Spiru, Dani, Iuli, George Soare.
Ca tot sunt obișnuit să fiu pe drum, direct din Cuca, fară să mai trec pe acasă, am mutat tabăra în Padina, pentru Bucegi Winter Race. Aici am alcatuit echipa Sponser Team cu Cristi Stotz și am terminat a doua echipă, după Sponser Team 2. Pe 3 am fost urmați de colegii mei de tabără, Mocanii, respectiv Dani și Vlad.
După concurs a doua zi am rămas la încă o tură prin Bucegi.
A urmat o saptamâna de antrenamente pentru Postăvaru Night, dar în care am facut și o tură în Bucegi pe Valea Albă.
Postavaru Night… pot sa vorbesc zile despre acest concurs, Postăvaru, muntele de suflet al brașovenilor, locul unde am copilărit, locul unde am învățat să schiez, unde am descoperit cât de magică este o noapte senină de iarnă alături de prieteni sau poate singur, doar tu cu gandurile tale…
Pe plan sportiv… aici mă antrenez. În plus Postăvaru Night deschide în fiecare an seria Carpathian Man( vezi aici), organizată de Lucian Clinciu, promotorul schi-alpinismului și a alergării montane în România. Lucian este antrenorul meu dar și modelul meu de om pe care aș vrea să îl urmez în viață. În spiritul Carpathian Man, Lucian a strabătut în aceasta primavară arcul carpatic romanesc în 27 de zile. Detalii aici. http://transcarpathiansrun.wordpress.com/
În fiecare an, obiectivul sezonului de schi-alpinism este Postăvaru Night. Anul acesta concurența a fost mare, fapt care a crescut mult nivelul și fapt în urma caruia s-au scos niște timpi uimitori. Favoritul cursei a fost Silviu Manea, cel care de peste zece ani nu a pierdut nici o cursă individuală de schi-alpinism( fără să luăm în calcul cursele verticale). Direct din Cupa Mondială de Schi Fond, la start au fost prezenți și campionul mondial de schi fond Paul Pepene și Viorel Palici. Rareș Manea, Galițeanu Ionuț și Cristi Stotz au și ei de spus un cuvânt, avănd în vedere palmaresul și numeroasele participări în Cupa Mondială de Schi-Alpinism.
Startul s-a dat cu schiurile în mână și după vreo 20 de metri ne-am pus pe schiuri. Înca de la început ne-am detașat un grup format din: Silviu primul, urmat de Paul, Rareș, Viorel și eu. Pe canal l-am depășit pe Viorel, dar înainte de zidul mare, el m-a depașit din nou. Pănă la zidul mare grupul a fost cat de cat compact, iar în spate nu se mai vedeau lumini. De aici grupul s-a spart, dar ordinea s-a menținut aceeași, cu excepția lui Paul Pepene care l-a întrecut pe Silviu cu câțiva pași înainte de finish. Ei au terminat în 29 de minute și 50 de secunde. Eu am terminat în 31 de minute și 38 de secunde, pe locul 5 la Open și pe 3 la categorie, s-au cum am spus eu, ultimul din primii.
Sunt foarte mulțumit de timpul pe care l-am realizat aici și acest lucru nu poate decât sa-mi dea motivație să mă străduiesc mai mult.
La o saptămană a avut loc Cupa Memoriala Mike Csaba în Mădăraș. Aici m-am clasat pe locul 2 Open după Rareș Manea. Vremea as fost cam rece, cu o seara înainte de cursa termometru arătând -20 de grade. În ziua cursei vremea a fost stabilă și zăpada excelentă. După cursă ne-am delectat prin pulverul din zonă ca apoi sa chefuim puțin seara, la Cabana Mădăraș. Următoarea zi împreuna cu Scrici, Micuțu și Vali ne-am bucurat de cat a fost ziua de mare, de zapada excelentă, pană era sa murim de foame.
În următorul weekend, respectiv 23,24 martie, era programată Cupa Vladeasa, dar din cauza lipsei zăpezii, concursul s-a anulat. Chiar daca și la noi se cam stricase treaba, pe joi a început sa fulguiască calumea, astfel vineri m-am bucurat de un Lupui prin Pulver, sâmbată am facut am urcat din Brașov în Postăvaru, pe crucur, în grup numeros. Duminica Ciucașul ne-a fost gazdă.
Între timp antrenamentele nu le-am lăsat deoparte și la Cupa Călimani, ajutat un pic și de noroc și de ceara de pe schiuri, am reușit să termin primul. Asta în condițiile în care concurența a fost seriosă, Rareș Manea, Tibi Bortoș, Kupas Attila, Nușu și lista continua. Acest concurs a fost incununarea unui sezon plin, obositor, dar în acelaș timp frumos. Organizarea concursului a fost de exceptie,oameni faini, traseu bine marcat, premii mari, cazare gratis, 3 feluri de mancare super bună după concurs.
Cupa Memorială “Zoli Buzsasi” de la Bâlea s-a amânat cu două săptămâni. Datorită ultimelor lucrări din Poiană, pârtiile arată ca în Austria și astfel am reușit sa cobor până în 18 aprilie integral Postăvaru. În această perioadă alternam schiul cu alergăriile, iar când mergeam la schi foloseam ca mijloc de transport bicicleta, reușind astfel să atrag privirile lumii, care iși facea cruce când ma vedea cu schiurile în spate pe bicicletă.
Revenind la Bâlea, cu o saptamână înainte am reușit să capăt o viroză, astfel ca în nopțiile dinainte de concurs nu prea am dormit și am avut frisoane. Cu toate că nu mai aveam nici un chef, nu puteam să lipsesc de la start. Conștientizând starea mea de sănătate am încercat sa plec ușor, dar chiar din prima urcare am reușit să ma detașez de restul concurenților. Pe a doua urcare nu se mai vedeau urmăritorii. În spate mă urmăreu Nușu, Cătălin Frățilă și Kupas Attila. Cat a fost de mers pe schiuri a mers bine, mergeam la ritm, simteam ca nu pot trage mai tare, dar era ok. Asta pănă a trebuit, tot pe a doua urcare să urcăm cu schiurile în spate 300 diferență de nivel, din Saua Doamnei pană pe Turnul Paltinului. Aici schimbând ritmul, am simțit brusc cum imi vâjâie capul și ca nu mai pot să respir. Pănă pe Paltinul, Nușu și Cătălin aproape m-au ajuns. De aici încolo nici pe coborări nu am mai putut să mă concentrez și astfel am coborât foarte crispat. În fine… pâna aproape de final am mers împreună cu Nușu. Foarte aproape de final, pe platul de deasupra lacului, nu am mai putut sprinta și am terminat în spatele lui Nușu, pe 2 la Open și pe 1 la categorie. Regretul cel mai mare a fost ca nu m-am putut bucura pe deplin de vremea superba și de tura pe care ne-a făcut-o Joe Indinanul de ziua lui. După mai mulți ani de încercări, vremea și starea zăpezii i-au permis lui Joe, în ziua împlinirii a 50 de ani să poată să țină tură originală. La Multi Ani Joe și să ne inspiri încă multe generații de aici încolo.
La Bâlea s-a sfârșit oficial sezonul de schi, dar a început sezonul schiului de primăvară. În concluzie a fost un sezon bun, în care am muncit foarte mult, dar am și progresat foarte mult. A fost o perioadă frumoasă petrecută aproape de munte și natură, făcând ce-mi place cel mai mult și unde îmi place cel mai mult.
Mulțumesc Sponser și Lucian Clinciu, doar cu ajutorul lor am reușit să am acest parcurs și cu ajutorul lor se vor mai scrie multe povești de aici încolo. Mulțumesc CPNT și Asociația Sport la Orice Vârstă( Lucian Al Mării) pentru susținere și sprijin.
Aici(http://www.absolutoutdoor.ro/) puteți să vizionați filmulețe din cateva ture făcute cu Bubulu.
Sezonul de vară
Odata cu EcoMarathon am inceput sezonul de alergare montana 2013. Aici m-am clasat pe 8 la Open si pe 7 la categoria 23-39 ani. Am reusit sa imi imbunatatesc timpul de anul precedent cu 15 minute. Am avut un inceput de cursa bun, dar spre final rezervele mele s-au cam diminuat. Probabil am plecat prea tare si lucrul asta s-a vazut la final, unde am pierdut timp pretios si 2 pozitii. Per total pentru prima cursa din an si avand in vedere ca nu ma dadusem de mult timp jos de pe schiuri, a fost bine.
Apoi la Hit The Top, am zburat la vale. Locul V in 2 ore 10 minute.
Dupa Hit The Top, eram intr-o forma excelenta si aveam planuri foarte marete pentru Hercules, dar a trebuit sa primesc o palma dureroasa rau. In timpul unei alergari in Padurea Baneasa, cand am luat un viraj mai brusc spre stanga, fiind pe jos umed, mi-a fugit piciorul stang spre dreapta si astfel am calcat foarte puternic stramb. In nici un minut glezna s-a umflat de aproape iesea din papuc, nici nu am mai putut merge. Dupa o vizita de urgenta la spital si dupa ce am facut radiografie, concluzia data de medic este urmatoarea: entorsa de gradul II provocata de un traumatism foarte puternic, 14 zile repaus total, 30 de zile pana cand pot relua antrenamentele….
Hercules Maraton 2013, o cursa splendida…La doua zile dupa accidentarea de la glezna, simtindu-ma destul de bine cu o seara inainte si in dimineata cursei, m-am hotarat sa iau parte la aceasta frumoasa aventura pe care ne-o ofera prietenii nostri din Timisoara. Din start mi-am scos orice fel de obiective din cap. Am plecat foarte usor, iar pe coborari am mers foarte prudent. Din Bogaltin, cam jumatatea maratonului, am tras un pic mai tare pe urcare, apropiindu-ma la 3 minute de locurile 2 si 3 open, apoi am pastrat diferenta constanta pana la ultima coborare, unde am mers foarte prudent. De mult nu m-am mai simtit atat de bine intr-un concurs, nu ma interesat timpul, cine e in fata, cine e in spate, m-a interesat doar sa ma ascult pe mine, sa ma simt bine, sa ma bucur de peisaje si de faptul ca pot alerga. La final am terminat pe locul IV Open si pe III la Categoria 18-19 ani cu timpul 4h23min.
Pentru a deveni Carpathian Man, a trebuit sa rezist cu o glezna subreda la cele 3 zile de incercari ale Bike Marathon-ului 3 Munti. 3 Munti, 3 zile, vreme buna (orice vreme este buna atat timp cat te bucuri de ea), acelasi Alex Fodor, aceiasi prieteni, multa pasiune, o alta lume dintr-un alt timp, acelasi regizor Lucian Clinciu.
La Retezat Trail Race nu puteam sa lipsesc si m-a costat destul de mult. A fost o cursa dureroasa. Locul 7 Open (împreuna cu Galiteanu Ionut) si Locul I la Echipe (Sponser Team: Ioana Mica, Pepene Paul, Palici Viorel, Balan Silviu). A fost o cursa de zile mari, cu o concurenta crancena si un traseu pe masura. Cursa am terninat-o in 3h45min, un timp cu 4 minute mai slab ca anul precedent, dar per total am fost multumit.
Profilul nu foarte tehnic, nu mi-a creat mari probleme la Apuseni si astfel am putut face cea mai buna cursa de dupa accidentare. La fel ca în fiecare an, dar parca anul acesta cel mai mult, la Maraton Apuseni m-am simtit hoinar prin trecut. Bucla noua este de-a dreptul geniala, la un moment dat nu am mai rezistat si m-am oprit să admir acele locuri fantastice. Am reusit sa fac un concurs ca la carte pentru conditiile existente. Am plecat incet, m-am incalzit bine, m-am bucurat de alergare și de traseu. Spre final am început sa trag de mine si sa atac grupul primilor 3 care au fost in fata mea constant cam cu 5 minute. Chiar daca majoritatea traseului am fost al patrulea, ultimii 5 km i-am facut la un ritm infernal si astfel am reusit sa trec de Florin Munteanu si sa termin al treilea la general si al doilea la categoria 18-29 ani. Maraton Apuseni a fost un cadou de ziua mea.
Cu moralul ridicat am atacat si Bate Toaca-Ceahlau, dar cineva iar m-a tras de urechi si mi-a adus aminte ca exagerez. Bate Toaca, a fost pentru mine al 8-lea concurs în decurs de o luna si 4 zile, luna in care m-am tot chinuit si cu o entorsa la glezna stanga. Dupa Maraton Apuseni nu am reusit sa ma recuperez asa cum as fi vrut eu, iar glezna m-a incetinit mult pe coborariile abrupte și de multe ori destul de tehnice. Asadar pentru mine a fost o cursa grea si obositoare, terminand traseul de 30 km si 2200m diferenta de nivel in 3h39min, pe 5 la Open și pe 2 la Categoria 18-29 ani.
Dupa tot acest amalgan, la Cozia Mountain Run am participat doar din motive umanitare. La final am terminat al doilea, dar m-am chinuit un pic pe coborare.
Cam asta a fost prima parte a sezonului. A urmat multa fuga pe traseul Marathon 7500, acumuland mult volum. Cateva zile prin zona Bratei, intre Leaota si Bucegi.
Nu am ratat nici Cheile Rasnoavei Adventure, concurs realizat la mine acasa. M-am simtit bine si am reusit sa castig cursa.
Apoi am terminat al doilea la Cindrel In Alergare, cu timpul 3h41min. In Cindrel am facut o cursa foarte buna si am reusit sa-mi apar pozitia din anul precedent, podiumul la open fiind identic cu cel 2012 ( 1- Adi Bostan, 3-Radu Milea).
A urmat un concediu productiv in Franta, Chamonix, Mont Blanc. Detalii aici: http://tanar-si-liber.blogspot.ro/2014/01/directia-mont-blanc-mont-blanc-fast-lite.html
La intoarcerea din Franta, m-am oprit si la Iorgovanu Night Run, unde am facut-o de oaie in sensul ca am dat cu genunchiul de un lapiez de calcar si m-am ales cu o taietura de 4 cm, pana la os, in genunchi. Asa avariat, cu carnea balanganind, am reusit sa duc la capat coborarea de 1000m si sa termin pe locul 5 la Open si pe 3 la Categorie. Greul a urmat dupa cursa cand la 2 noaptea, eram la spital in Lupeni si o tanti sictirita imi punea copci. In urmatoarea saptamana nu am putut sa ma dau jos din pat. Ma ajuta maicamea sa merg la baie si sa ma imbrac.
Au fost momente grele, cand aproape am si plans, dupa atata munca sa vezi ca esti o leguma, e foarte greu. De abia atunci realizezi ce important este sa fii sanatos.
Dupa 10 zile mi-am scos copcile si am inceput sa alerg usor, dar m-am ales cu o super febra musculara si asta cu 2 zile inainte de UTF.
La Ultra Trail Fagaras nu aveam cum sa lipsesc… indiferent de situatie… Au fost 3 zile de chin, 3 zile de strans din dinti. Din pacate nu am putut sa ma bucur de peisaj, in schimb cel mai mare noroc al meu, a fost coechipierul meu, Vlad Florin-Danut, care a avut rabdare cu mine si m-a ajutat incredibil de mult. Mersi Florin, esti mare! Locul II la final a fost o rasplata bine meritata si m-a adus cu o treapta mai sus in castigarea titlului si seriei Carpathian Man.
UTF-ul este un concurs la superlativ, cu 3 etape, 2 zile de munte, 75 de km, +5500 diferenta de nivel și o mare familie de prieteni. Multumim Lucian Clinciu!
Chiar daca m-am hotarat cu 2 zile inainte sa particip la Ciucas Trail Running, din cauza oboselii si accidentarii de la genunchi, nu am avut nici un obiectiv, m-am dus doar sa ma bucur de tura. Cu toate acestea am reusit sa fac o cursa excelenta, terminand al treilea traseul de semimaraton, intr-un timp destul de bun- 2h04min, la 2 minute de locul 1.
Dupa Ciucas, tot universul a gravitat in jurul MPC, care din pacate, sau din fericire, s-a amanat cu o luna.
Sarind peste MPC, a urmat Sugas Trail Running. Loc 3 Open traseul lung. Chiar daca a fost un traseu mult prea plat pentru gustul meu, am reusit sa fac o cursa buna si sa termin cei peste 25 km cu 1100 diferenta de nivel in 2h fix, la 4 minute de locul 1, Bogya Tamas si la un minut de locul 2, Ionescu Madalin.
La o saptamana distanta a avut loc si Azuga Trail Race, unde am obtinut un onorabil loc III Open si al doilea timp la urcarea pe partia Sorica( 23’31”).
Anul s-a incheiat cu Maraton Piatra Craiului si nu se putea incheia mai bine. Cu toate ca nu am avut un sezon excelent, din cauza celor 2 accidentari, la final am reusit cel mai bun rezultat al meu ca alergator montan, un loc pe podium la MPC si un timp excelent, 3h59min, in ciuda faptului ca traseul a fost mai lung decat in anii precedenti.
A sasea participare la MPC si aniversarea a cinci ani de alergare montana, mi-au indeplinit inca 3 vise:
• sa castig Seria CarpathianMan,
• sa ies pe podium la MPC
• sa scot sub 4 ore la MPC.
Se schiteaza noi orizonturi si acum cand toata munca mi-a fost rasplatita, dorinta si puterea de a face aceste lucruri sunt si mai mari.
In 2013 i-am avut aproape, m-au ajutat si vreau sa le multumesc celor de la: Sponser Sport Food Romania, Compressport Romania, Livezile Dobrinoiu, CPNT Brasov si Asociatia Sport La Orice Varsta.