În ultimul weekend din septembrie, ne-am adunat 13 alergători participanți și 5 alergători din echipa noastră, pentru ultimul eveniment organizat în acest sezon.

Locația a fost de data asta una specială, satul Peștera în țara Branului, numită și pe bună dreptate, Mica Elveție din Carpați. În plus, aflându-ne la poalele Crestei Pietrii Craiului, putem spune ca aveam decorul perfect pentru a ne desfașura activitățiile de alergători montani.

Ușor, ușor, toamna și-a pus amprenta pe peisaje, frunzele au început să cadă, temperaturile să se apropie de zona de îngheț și noi să ne gândim deja la iarnă și la schi de tură. Dar totuși rămânem pe baricade și ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară, deocamdată în alergare și ne pregătim pentru cel mai așteptat concurs din întregul an, cel mai vechi dar în acelaș timp și regina maratoanelor montane din România, Maraton Piatra Craiului, aflat anul acesta la a 11-a ediție.

 

 

Evadarea din viața cotidiană, a fost un pic mai greoaie pentru participanți de data aceasta, astfel că  la alergarea de vineri am avut un singur participant, pe Robert, cu care am realizat un antrenament reușit. Totodată, din același motiv, a trebuit să mai amânăm prezentare teoretică, pentru a avea mai mulți participanți prezenți.

Abia culese din Livezile Dobrinoiu

În așteptarea participanților

Strecing dupa alergarea de vineri

Sponser și Livezile Dobrinoiu, întotdeuna alături de noi!

Ajunși la Peștera, la micuța noastră casă de oaspeți, dimensiunile timpului s-au dilatat și singurele griji ale noastre au fost, tehnică, diferență de nivel, kilometri, alimentație, antrenament.

Ziua de sâmbătă era destinată turei montane în alergare. Binențeles că am început cu o încălzire bună și o alergare ușoară, până la Casa Folea. Aici am desfășurat atelierele specific tehnicii alergării pe munte. O dată mișcările și abordarile înțelese, am pornit la drum, urmând ca fiecare să fixeze ceea ce aflase mai devreme.

De la Casa Folea, am pornit pe sub Muntele Toancheș spre satul Măgura. Apoi am coborât pe traseul MPC la Fântâna lui Botorog. De aici ne-am împărțit în două grupe, una mai rapidă și una cu un ritm relaxant și am continuat spre Cabana Curmătura.

La Curmătura ne-am regrupat, am luat prânzul și am mai socializat un pic. Discuțiile au fost predominant despre alergare și alimentație.

Din Curmătura am continuat spre La Table și de aici, o parte am urcat în Șaua Funduri. Ceilalți au pornit prin Șaua Joaca  înapoi spre Peștera după o tură de 21 de km de alergare pe munte.

Noi, după urcarea solicitantă spre Șaua Funduri, ne-am tras răsuflarea și am admirat priveliștile care ni se arătau de la această înălțime.  Am privit spre Vărful Păpușa din Iezer și spre Vârful Leaota și ne-am adus aminte de participanțiide  la Propark Adventure, am privit spre Bucegi și ne-am gândit la Marathon 7500 și am privit spre Piatra Mare și Postăvaru și mi-am adus aminte de turele zilnice din acești munți.

Până la urma urmei, alergarea montană nu înseamna doar alergare, ea reprezintă o comuniune între pasiunea pentru munte și cea pentru sport și întotdeauna trebuie avut grija de aceast raport și să nu uitam de munte, el fiind principalul motiv, cel puțin al meu, pentru care practicăm acest sport minunat. Așadar trebuie să fim una cu muntele pentru al înțelege și pentru a putea fi pregătiți să abordăm întâlnirea cu acesta.

Aceste lucruri încerc eu să le împărtășesc participanților la evenimentele organizate de noi, respectiv pasiunea pentru munte și modurile de abordare a sporturilor pe munte, pentru ca aceste experiențe să fie unele reușite.

Tot aici, l-am salutat pe Lucian Clinciu, care curăța Valea Urzicii de bolovanii periculoși și ne-am intersectat cu Andreea Dan, fiica ei Ana și Corina Sava, care marcau traseul MPC.

Întoarcerea spre Peștera a fost cu gândul la mâncarea făcută de mama mea, care, după spusesele celor care participa la evenimentele noastre este foarte bună. În final, cei din tura lungă au acumulat undeva la peste 30 de kilometri.

Seara s-a lasat într-o atmosfera familiară, cu masaj făcut de prietenul nostru bun, Florin Căpriță și diverse filme despre alergarea montană, cum ar fi MPC- Flying On The Rocks și Killian Jornet- Dejame Vivir.

Duminică dimineața după micul dejun, pregătit ca de obicei de mama mea și de Bianca, am ieșit în curtea casei de oaspeți pentru a ne ameliora febra musculară. Am început cu o încălzire bună, apoi puțină alergare ușoară și mini concursul specific. Premierea participanților a fost ca o pauză bine meritată între concurs și alergarea de grup, un moment în care cu toții am primit premii simbolice și aprecieri pentru ”munca” depusă până atunci în weekend.

Gata încălziți am pornit și în tura noastră de revenire. Am pornit la vale din Peștera spre Zbărcioara, apoi pe Valea cu Calea și la un moment dat am urcat pieptiș spre Peștera Liliecilor. Am vizitat și peștera, apoi ne-am întors și până să fie gata bulzul, am mai urmărit cateva filmulețe cu acest sport minunat, alergarea montană.

La final toți participanți au fost mulțumiți și ne-au spus că o să revină, lucru îmbucurător și în același timp o motivație în plus pentru noi.

Mulțumim pentru prezentă și sprijin celor  13 participanți și echipei: Tibi, Silvia, Șerban, Doina, Bianca. De asemea mulțimesc foarte mult și partenerilor noștri, în special Livezile Dobrinoiu, pentru ajutorul necondiționat de fiecare dată și Sponser Sport Food România, care energizează Taberele și Circuitele noastre.

Mult succes tuturor la Maraton Piatra Craiului! Să ne vedem sănătoși pe munte, fie ca va fi în alergare, la pas, pe MTB sau pe schiuri!

Fotografiile evenimentului: Serban, Bianca, Luiza.

Filmuletul: AICI

Povestea lui Razvan.

Numai bine,

Silviu Bălan