De mult ne planificasem să facem o tură organizată cu bicicletele în Deltă. Mai întâi a fost dorința/ gândul, apoi am început să vorbim despre asta, să facem ture de recunoaștere și într-un final să stabilim traseul și toate detaiile necesare astfel încât să ajungem din Deltă până la MARE pe bicicletă într-un grup organizat.

Zis și făcut! Perioada cea mai bună am considerat că este după ce trece căldura și aglomerația de turiști și, mai ales, țânțarii, deci toamna.

Uite așa am pornit cu duba lui Dani la drum, pe 14 septembrie, o miercuri ce nu intrase încă în toamna, dacă ar fi fost să ne luăm după gradele de afară.

Joi dis de dimineață suntem cu toții grupați în mașini. Cu unii participanți am vorbit să îi luăm noi în dubă, alții vin direct la locul de întâlnire stabilit în Tulcea într-o parcare păzită din zona industrială a orașului.

Toată lumea a fost foarte punctuală și pornim pe traseu exact la ora planificată.

Ziua I este mai mult de încălzire, 30 km de dealuri din Tulcea până în Mahmudia, numai buni pentru a ne pregăti pentru zilele ce urmează.

La 15.00 sărim cu biciclete și bagaje în vaporul ce ne duce spre Sfântu Gheorghe.

Plimbarea cu vaporul e lungă și ne introduce treptat în peisajul specific Deltei.

Reușim să facem rost de o căruță care să ne transporte bagajele până la camping și mergem în rând cu ea pe biciclete, mai puțin Rareș și Nicoleta care merg pentru prima dată în căruța plină ochi, trasă de un cal puternic.

Lăsăm bagajele și pornim rapid spre Dnul Georgian care ne aștepta să ne plimbe cu barca pentru următoarele două ore, ca să ne arate fauna și flora din zonă, până la Insula Sacalin.

Șerban, fiind mai curios de fel și foarte entuziasmat de zonă, punea foarte multe intrebari legate de păsările Deltei și tot ceea ce întâlnea în cale iar o parte din informații le știa deja și le transmitea celorlalți.

Ajunși iarăși în Sfântu Gheorghe, foarte încântați de locurile văzute și informațiile primite, cu toții înfometați am mers direct la cină la dna Laura și soțul acesteia, localnici gospodari, care ne-au servit cu mâncare tradițională din pește: storceag (borș din pește) și saramură de crap și somn. Mâncarea a fost multă și delicioasă.

Apoi ne-am retras unii la cort, alții la căsuțe, căci a doua zi urma să o luăm de la capăt.
Vineri la 9 suntem pregătiți de tură toți în afară de Nicoleta și Rareș care aleg să se plimbe cu bicicleta juma de zi pe malul mării și apoi să se relaxeze la piscina resortului de lângă noi. La ieșirea din Sfântu Gheorghe Silviu ne explică tehnica pe care e bine să o abordăm pe bicicletă prin nisip. Când ne uităm la el pare ușor dar când e vorba de pus în practică după două pedale unii se afundă mai rău și pierd controlul, alții merg mai departe, cert este că suntem o gașcă de oameni ambițioși și răbdători.

După vreo 2-3 km scăpăm de nisip și traseul se continuă cu o potecă cu pietre ascuțite, vaci sălbatice uitate de stăpânii lor prin Deltă, cai sălbatici și mult soare.

Aproape că ne-am topi de cald dar având un canal lângă noi de-a lungul drumului și din loc în loc unii copaci, vremea pare să fie totuși de partea noastră. Șerban rămâne în urmă de la porțiunea cu nisip pentru că a făcut o pană.

După alți 5 km, Răzvan pedala cu roata semidesumflată iar Bianca și Andreea fac pană aproape în același timp. Silviu se întoarce după fete să le ajute iar ceilalti se regrupează la umbră. Bianca avea 7 țepi într-o roată și alti 2 în cealaltă.

E momentul în care ne dăm seama amândoi că drumul spre Sulina va fi lung și că nu vom ajunge prea curând acolo, așadar trebuia să regândim programul pe ziua aia. Imediat ce pornim la drum Elena se bucură foarte tare când constată că este și ea victima acelei plante care toamna, fiind uscată, îi necăjește pe bicicliști în toată Dobrogea cu țepii săi ca de trandafiri (colții babei). În timp ce băieții îi fac pana Elena se bucură de statutul proaspăt obținut de ”Miss Pană”.

Au urmat apoi și Silviu (cu record de 14 țepi), Cristina, Șerban iarăsi, și uite așa, din pană în pană ajungem în Sulina după 6 ore de mers pe bicicletă pe un traseu de 30 km. Cu toții obosiți mai mult psihic decât fizic după tura asta decidem la masă că cel mai înțelept ar fi să ne întoarcem cu o barcă la Sfântu Gheorghe. Nu de alta dar epuizasem toate camerele și toate peticele pe care le aveam de rezervă. Găsim într-un final un barcagiu care să ne ducă cu barca la juma de preț înapoi în Sulina, de fapt a fost singurul care a decis să ne ia pe toți 11 oameni cu 11 biciclete într-o barcă de 12 locuri. Până la plecare am vizitat farul din Sulina, unde am aflat ce oraș mare era înainte de al doilea război mondial (20000 locuitori de 30 de naționalități), ne-am bălăcit rapid în mare și am apucat să vizităm chiar și cimitirul din Sulina care ”vorbește” 21 de limbi.

Întâlnirea cu nenea barcagiu Suzi va rămâne o amintire amuzantă (chiar dacă pentru moment aveam alte trăiri) despre care dăm din casă doar la poveștile din jurul focului trecute de 12 noaptea. Cert este că după aproape 3 ore de frig și frică am ajuns vii, întregi și nevătămați în portul din Sfântu Gheorghe.

Ne-am băgat apoi la somn, nu înainte de a mânca la dna Laura ciorbă și mai multe tipuri de pește cu mamaliguță foarte delicios pregătite.
A treia zi ne-am trezit mai devreme ca oricând pentru că la 7 pleca vaporul către Mahmudia și era de neratat. Așadar micul dejun l-am luat pe vapor și ne-am bucurat de minunata priveliște pe care Delta o oferă în primele ore ale dimineții.

Ajunși înapoi în Mahmudia, mai repede ne-am fi băgat la somn decât să pornim în tură dar, după o scurtă oprire la magazin ne-am mobilizat cu toții și în ritm constant am pornit spre Jurilovca. Încă o zi cu ceva pene, cu țigani certăreți în Sinoe și cu peripeții cu duba buclucașă care nu voia să mai pornească deloc, nici împinsă nici trasă, din Sarichioi.

Deși localnicii ne speriau cum că urcarea spre Cetatea Enisala e de nefăcut pe bicicletă, mai mult de jumătate a urcat fără să se dea jos de pe bicicletă până la intrarea în cetate.

După ce vizităm cetatea și facem poză cu mireasa și nuntașii aflați în trecere pe acolo, ne continuăm traseul și ajungem aproape de înserate în Jurilovca, satul cu cea mai mare comunitate de pescari din țară, de unde se pleacă spre Gura Portiței. Aici, din diverse motive, Silviu și Bianca au fost nevoiți să apeleze la planul B, atât în ceea ce privește cazarea cât și masa de seară. Fiind ultima seară împreună ne-am strâns la povești, cei de la camping cu o palincă iar cei de la cazare cu o altă tărie. A treia dimineață în care a trebuit să ne trezim cu toții devreme, de data asta motivul fiind ca să ajungem la MARE.

Silviu și Cristina s-au trezit de la 5 ca să viziteze Cetatea Argamum (cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc), Lacul Razim (cel mai mare lac de apă dulce din România) și Capul Doloșman unde întâlnești singura faleză stâncoasă de pe litoralul românesc. După ce vizităm Cetatea Histria, grupul nostru de bicicliști este răpus de vântul puternic ce bătea din față și aerul foarte cald și epuizant.

Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, echipa SilviuBălan.ro împreună cu cei 10 temerari ajung la Plaja Corbu, unii cu duba de asistență, alții trec prin invazia de libelule și străbat tot traseul pe bicicletă, cert e că toată lume e nerăbdătoare să plece spre casele lor, după 4 zile de aventură și în plus, fiind speriați și de furtuna ce se anunța treptat prin tunetele și fulgerele din largul mării. Silviu nu îi lasă să plece așa ușor.

La încheierea circuitului de aproximativ 250 km lungime Silviu și echipa sa pregătesc decorul pentru premiere. Fiecare participant în parte este felicitat pentru reușită și pentru prezență. După poza de grup, duba lui Dani pleacă cu cei care stau mai departe de casă, urmând apoi să se întoarcă și după ceilalți. Așadar, la 22.30 plecăm cu toții de la Plaja Corbu, pe o furtună cum doar în filme mai vezi. Partea bună este că bicicletele noastre au fost parțial curățate și că furtuna a pornit abia după ce noi toți eram în mașini.

Drumul spre casă a fost foarte obositor și lung dar acum ne amintit doar părțile frumoase din toată experiența. Am învățat multe lucruri, drept pentru care următoarea tură în Deltă va fi cu totul diferită dar până la anu` mai este așa că așteptăm cu nerăbdare să vină iarna și la noi, să scoatem schiurile de la naftalină.

 

Bianca