Delta Dunării… nici munte, nici mare, dar foarte specială și în acelaș timp interesantă.  Întotdeauna mi-ar fi plăcut când am fost în deltă sau la mare să fac mai mult decât să lenevesc și cum alergatul pe plat la temperaturi înalte nu e foarte distractiv, m-am gândit tot timpul, de-aș fi avut bicicleta cu mine.

Avantajele bicicletei în acest caz ar fi: poți să te bucuri de Deltă și de mare fără să te plictisești și fără să stai în acelaș loc, poți vedea mai multe locuri și descoperi mult mai multe. În plus, după ce dai două, trei pedale, nici căldura nu mai este așa mare.

Zis și făcut în Mai anul astă, am plecat cu Bianca într-o tură de recunoaștere pe malurile lacurilor Razim și Sinoe, apoi am ajuns la Mare. Așa a fost atunci:

Apoi, în August am ajuns și în Deltă. Și cum nu ajung foarte des în zonă, mi-am propus să explorez cât mai mult, în timpul scurt pe care-l aveam la dispoziție.

Împreună cu prietenii mei de la CPNT, am stat la Campingul din Sfântul Gheorghe, ei erau la un concurs între Cluburile de Turism, eu cu bicicleta în Deltă…

Apoi, în August am ajuns și în Deltă. Și cum nu ajung foarte des în zonă, mi-am propus să explorez cât mai mult, în timpul scurt pe care-l aveam la dispoziție.

Împreună cu prietenii mei de la CPNT, am stat la Campingul din Sfântul Gheorghe, ei erau la un concurs între Cluburile de Turism, eu cu bicicleta în Deltă…

Am plecat de dimneață din Sfântul Gheorghe, de pe malul brațului Sfântul  Gheorghe și după 30 de km de drum de piatră și două deversoare, unul cu apă, altul fără, am ajuns în Sulina. Aici m-am plimbat puțin prin oraș, foarte ciudat din punctul meu de vedere, ditai orășelul, la mama naiba, accesul până aici facându-se numai pe apă. În rest în Sulina ai de toate, magazine, blocuri, taxi-uri și centru de informare, în care oamenii de acolo habar nu au nimic, la fel ca prin toate centrele de informare turistica din țară…

Primul deversor. Fără apă.

Al doilea deversor. Cu apă.

Din Sulina, aventura mea a continuat. Am trecut brațul Sulina cu o barcă, apoi drumul forestier m-a purtat spre C.A Rosseti, unde m-am oprit la crâșmă de am golit un  bidon de 2 l de apă și pe altul l-am luat la mine. Până aici nu fusese cine știe ce, un pic cam cald și un pic cam antropizat totul, pentru gustul meu, dar de aici, pe lângă pădurea Letea, treaba a devenit serioasă, drumul de piatra a devenit drum de nisip și de multe ori am fost nevoit să împing. S-au adunat câțiva kilometri buni de împins la bicicletă, până să mă prind cum stă treaba cu nisipul. Între timp, treceau tot felul de mașini cu turiști care mergeau să viziteze Pădurea Letea și se uitau la mine ca la urs…

Am intrat și eu pe poteca amenajată prin pădurea Letea, cea mai nordică pădure tropicală din Europa și cum ar spune legendele, insula lui Ahile.

Inițial aici era destinația finală a turei, dar mă gândeam în acelaș timp, că mi-ar parea rău să nu ajung și la Periprava, pe malul brațului Chilia, la frontiera cu Ucraina. Zis și făcut chiar dacă s-a lungit destul de mult tura, deoarece trebuia să mă și întorc înapoi în Sfântul Gheorghe și condițiile nu au fost neapărat cele mai ușoare, nu mi-a părut rău.

După mersul prin nisip, a început să se simtă oboseala și picioarele să se resimtă. Ajuns la Periprava, am aruncat o privire la brațul Chilia cu malul Ucrainian, încă două poze și înapoi spre Sfântul Gheorghe. Până aici făcusem  75 de km și înapoi mai aveam tot atâta.

La întoarcere m-am descurcat mai bine prin nisip și nu am fost nevoit să împing tot de atâtea ori ca la dus. În C.A Rosseti, m-am hidratat din nou, dar până la Sulina mi s-au terminat rezervele de apă și am ajuns cu gâtul uscat.

Am traversat cu aceași barca brațul Sulina și am vizitat farul din Sulina. Aici m-am ales cu un spin în cauciuc și a trebuit să iau o pauză de făcut pana, care mi-a prins bine, că deja mă simțeam ca la concurs, cu finish în Sfântu Gheorghe.

Ultimii km, au decurs frumos, bucurându-mă de spectacolul pe care ți-l oferă Delta într-un sfârșit de zi de vară. Am ajuns pe lumină în Sfântu, am lăsat bicicleta și o baie în mare, era tot ce îmi mai trebuia.

În concluzie a fost tare interesant să descopăr aceste zone, pe care le știam de foarte mult timp și acum pot să le asociez și niște amintiri.
Peste 2 săptămâni revenim iarași în deltă cu bicicletă, de data aceasta doar să ne bucurăm de acest loc. Vom merge până în Sulina, maxim Letea, vom sta la plaja și vom descoperi poveștile și legendele locurilor.
Apoi de aici vom porni spre mare, din Mahmudia, vizitând cetățile grecești, încărcate de istorie, Histria, Enisala, Argamum, dormim în satul lipovean Jurilovca. Trecem și prin Vadu, apoi încheiem cu o baie în mare, la Plaja Corbu.

Numai bine,

Silviu Bălan